Virgula în fraza – coordonarea

Virgula în fraza (coordonarea) în limba româna

Se pune virgulă între propoziţiile din limba româna coordonate juxtapuse, fie că sunt, fie că nu sunt determinate de alte propoziţii:

Mi-ai făcut un bine[,] ţi l-am făcut şi eu. EMINESCU, N 20

Ca să ajungi scriitor[,] ca să te impui opiniei publice… îţi trebuie un singur lucru. GALACTION, O.I 232

Se pune virgulă între coordonatele de orice fel:

a) Între copulative, când sunt legate prin nici, nu numai, ci şi

Nu caut vorbe pe ales[,]

Nici ştiu cum aş începe. EMINESCU, O. I 173

b)           Între coordonate adversative:

Tata a jucat… dejetele mâinii strângi[,] iar Nae Gheorghidiu a clătinat din cap. CAMIL PETRESCU, P 254

I se părea că nu fuge[,] ci cade din înaltul cerului. EMINESCU, N 23

Aduse mai întâi pe popa Năstase[,] dar iute îl schimbă. HOGAŞ, DR 150

Boii ară[,] şi caii mănâncă.

Care va să zică să intri dumneata în casă la mine cu pumnalul, cu toporul, cu conspiraţii, cu comploturi şi asasinaturi[,] şi eu să stau cu mâinile în şolduri. CARAGIALE, O. II 57

c)            Între coordonate disjunctive, când încep amândouă cu ba, când,  fie, ori sau sau:

Nu ştiu cum s-a făcut, că ori chersinul a crăpat[,] ori cumătrul a strănutat. CREANGĂ, P 24

Sau că strada aceea nu mai este[,] sau că amintirea mea a strămutat-o într-o lume ireală. GALACTION, O. I 503

d)           Înainte de o coordonată conclusivă:

Isprăvnicelul… se alege totdeauna printre fruntaşii satului[,] aşa că niciodată nu era târgoveţ. MACEDONSKI, O III 139.

Coordonatele legate prin şi copulativ ori prin sau nu se despart prin virgulă:

Turcul se apropie tacticos, descălecă de pe cal şi lăsă frâul în mâinile ciobanului. GALACTION, O. I 287

Spuie-şi morţii din mormânt

De sunt eu om sau nu sunt, ALECSANDRI, P. II 25

Notă: În stilul narativ se întâlnesc cuvinte sau grupuri de mai multe propoziţii coordonate care încep toate cu şi copulativ. În asemenea cazuri se foloseşte virgula:

Şi de drag te-aş semăna[,]

Şi cu drag te-aş secera[,]

Şi te-aş face stog în prag[,]

Şi te-aş îmblăti cu drag[,]

Şi te-aş cerne prin sprâncene[,]

Şi te-aş frământa-n inele[,]

Şi te-aş da inimei mele.

JARNIK-BÂRSEANU, D 8