Virgula în limba româna

Virgula în limba româna și situațiile în care NU se folosește

Toată lumea cunoaste, în mare, definiția virgulei însă daca n-o mai stiți urmează:

Ce este virgula?

Virgula reprezintă semnul ortografic care delimitează părți de propoziție în cadrul propoziției, precum și unele propoziții în cadrul frazei.

Acum însă să vorbim puțin despre cazurile și situațiile în care NU se folosește virgula:

– între subiect și predicat NU se pune virgulă;

– între verbul copulativ și numele predicativ NU se pune virgulă;

– între atribut și substantivul determinat, cu excepția apoziției, (atribut explicativ) NU se pune virgulă;

– între subordonatele subiective sau predicative și regentele lor NU se pune virgulă;

– între subordonatele completive directe sau indirecte care urmează după regentele lor NU se pune virgulă;

– între subordonata atributivă determinativă (care este absolut necesară în frază) și regenta ei;

Câteva reguli de scriere în limba română

Câteva reguli de scriere şi pronunţie a unor cuvinte în limba română

Se scrie şi se pronunţa cuvintele: continuu, asiduu, perpetuu

Se scrie şi se pronunţa  „ă” si nu „e” după literele „ş” si „j”: coajă, uşă, plajă, transă, tusă. Este incorect zis coaje, uşe, plaje, tuşe, etc.

Genuziul verbului „a crea” este „creând” (ci nu creiad) sau în alta flexiune „creăm” (nu creiem).

Se folosesc doi în cuvintele: viitor, stiinţă, conştiinţă, fiindca.

Se scrie şi se pronunţa ea şi nu a dupa literele ş, j în cuvintele formate cu sufixele următoare: eală, eană. Ex. greseală, oblojeală, orăşean, clujean. Este greşită pronunţia greşălă, oblojală, orăşan, etc.

Câteva ceva despre litera î

Câteva reguli de scriere legate de litera “î”

Litera “î” este folosită la începutul şi la sfârsitul cuvântului.

Ex:

a) înteles, înger, încoronat / la inceputul cuvântului

b) a urî, a hotarî / iar aici la sfârsitul cuvântului

De asemenea litera “î” mai este folosita şi în interiorul cuvintelor obţinute prin compunere, daca unul din termini începe cu această literă.

Ex: neînceput, într-însa, neînduplecat, etc.