Scrierea cuvintelor compuse

Scrierea cuvintelor compuse în limba româna

În limba româna se scriu despărțite urmatoarele cuvinte care folosesc litere din alfabet:

  1. Prepozițiile compuse: de la, de lângă, de peste, de după, de prin, de pe, de către, de sub, pe la, pe lângă, pe sub, de pe la, de pe lângă etc.
  2. Locuțiunile prepoziționale: din cauza, față de, de față cu, din susul etc.
  3. Locuțiunile conjuncționale: ca și cum, pentru ca să, cu toate că, din cauză că, pentru că, de când, de pe când, până unde, până pe unde, ori de câte ori, după cum etc.
  4. Locuțiunile adverbiale: cu anevoie, de jur împrejur, până una alta, pe de o parte, de pe altă parte, pe ici pe colo, de dimineață, de afară etc.
  5. Numele proprii de localități compuse dintr-un substantiv urmat de un adjectiv, de un alt substantiv în genitiv, de un substantiv sau adverb cu prepoziție: Baia Mare, Gura Humorului, Bolintinul din Deal, Crăciunelul de Sua etc.

În limba româna se scriu cu cratimă (liniuță de unire):

  1. Substantivele comune compuse din două substantive în nominativ: câine-lup, zi-muncă, vagon-cisternă, mașină-unealtă, meșter-lăcătuș, redactor-șef etc.
  2. Substantivele comune compuse dintr-un substantiv și un adjectiv care precedă sau urmează substantivul: bună-credință, bună-cuviință, argint-viu; dintr-un substantiv în nominativ și un substantiv în genitiv: floarea-soarelui, gura-leului etc; din două substantive legate prin prepoziție: buhai-de-baltă, drum-de-fier etc., atunci când părțile morfologice își păstrează individualitatea morfologică (bunei-cuviințe, bunei-credințe, drumul-de-fier etc.).
  3. Nume proprii de localități compuse din două substantive în nominativ: Broșteni-Deal, Popești-Leordeni etc.
  4. Substantive compuse din verb + substantiv sau substantiv + verb: târâie-brâu, pierde-vară, gură-cască, Sfarmă-Piatră, Strâmbă-Lemne etc.
  5. Adjective compuse din două adjective întregi, cu sau fără vocală de legătură: literar-muzical, tehnico-științific (inclusiv din două adjective-nume de culori sau dintr-un adjectiv-nume de culoare și unul care arată nuanța: roșu-portocaliu, roșie-vânătă, galben-deschis, roșu-aprins)etc.; dintr-un adverb șu un adjectiv: așa-zis, sus-numit etc.; dintr-un substantiv și un adjectiv: nord-american, sud-american, vest-german etc.; din nouă adjective-nume de popoare sau numai dintr-o temă și un adjectiv de acest fel: englez-francez, franco-elvețian etc.

Notă: Adjectivele dacoromân, istroromân, macedoromân, meglenoromân se scriu într-un cuvânt în limba româna.

  1. Prepoziția compusă de-a din locuțiuni ca: de-a berbeleacul, de-a binelea, de-a bușilea, de-a curmezișul, de-a dreapta, de-a dreptul, de-a dura, de-a gata, de-a latul, (cu) de-a sila, de-a pururi și din numele de jocuri de-a puia-gaia, de-a uliul și porumbeii etc.

Notă: Se scrie însă (cu) de-amănuntul (de-amănântul fiind simțit ca format din amănunt).

  1. Locuțiuni adverbiale formate din adjectivul demonstrativ astă cu sensul „imediat precedentă” + substantiv: astă-vară, astă-primăvară, astă-noapte, astă-toamnă, astă-iarnă etc.
  2. Locuțiuni adverbiale formate din prepoziția după și un substantiv: după-amiază, după-prânz etc.

 În limba româna se scriu într-un cuvânt următoarele categorii de cuvinte:

  1. Pronumele, adjectivele și adverbele nehotărâte formate cu ori-, oare-, fie-: oricine, orice, oricare, oricând, oricum, oricât, oriunde etc., oarecine, oarece, oarecare, oarecând, oarecum, oarecât, oareunde etc., fiecare, fiece, fiecine etc., orișicine, orișice, orișicum, orișicât, orișiunde etc., fieștecare etc., oareșicare, oareșicum etc.

Notă: În limba româna se scrie însă: ori de câte ori, ori cu cine, ori de unde.

  1. Prepozițiile, conjuncțiile și adverbele compuse în care fuziunea părților componente e de mult desăvârșită: înspre, dinspre, despre, împotriva, împrejurul, înăuntrul etc., așadar, întrucât, fiindcă etc., dincolo, astfel, deasupra, alaltăieri, alaltăseară, astăzi, bunăoară, dedesubt, dinainte, dinapoi, dincoace, dindărăt, încpace, încolo, încotro, înăuntru, pretutindeni, câteodată, demult (în locuțiunile de demult, mai demult), deocamdată, deseară, deunăzi, niciodată, vreodată, totdeuna, uneori, alteori („odată, odinioară”, spre deosebire de alte ori „alte dăți”), devreme, laolaltă, deopotrivă, înadins, dinadins etc.
  2. Substantivele compuse în care părțile componente nu-și păstrează individualitatea morfologică: audiovizual, bunăvoință, bunăstare, Câmpulung, untdelemn (Gen.-Dat. art. bunăvoinței, bunăstării, Câmpulungului, untdelemnului) etc.
  3. Adjectivele compuse aparținând terminologiei tehnice, formate dintr-unul sau mai multe elemente care nu există independent în vorbire și unul care există și independent: balneoclimatreic, electromagnetic, electromecanic, electrotehnic, gastrointestinal, otorinolaringologic etc.

34 de comentarii la „Scrierea cuvintelor compuse”

  1. Buna ziua!
    As dori sa aflu cum se scrie corect: „operator calculator” sau „operator-calculator”; fiind vorba despre un operator de calculator.
    Afland raspunsul la intrebarea de mai sus, voi putea determina prin analogie care forma ar fi corecta: „creditor-de-incredere”, „creditor-incredere” sau „creditor incredere” – dorind sa fac referire la o persoana care imprumuta „incredere” (sub forma de credit) altora; deoarece expesia „creditor de incredere” ar face sa se inteleaga ca este vorba despre un creditor onest, considerat a fi cinstit si sincer.

    Multumesc!

  2. ciobanu' mioritic

    Aveti o EROARE: cuvantul ” propii ” in fraza:

    În limba româna se scriu cu cratimă (liniuță de unire):
    Numele — propii —- PROPRII —- de localități compuse…etc

  3. Buna ziua!
    Conform ultimelor modificari din DOOM, prepozitiile „intr-o/intr-un, dintr-o/dintr-un” se scriu corect cu cratima ori fara?
    Merci!

  4. Anonimul a-nal-fa-bet

    „Kunva ave-ţi ideie dece nam loat bacu anu ăsta gen? Că io a-m scris chear moolte paginii!”

    Dak sint cinewa kre mai au intrebarii despre Rromana, poasa m-antrebe le stau la dizpozitsie gen!!! mam ai pricepp.

    Peste 80% dintre elevii romani sunt praf la limba romana. Mesajul este: Invata! Fii o exceptie pozitiva. Fii mandru ca esti mai educat decat altii si seamana in jurul tau educatie prin exemplu. Nu te numara printre cei multi, dar praf. Numara-te printre cei putini si buni.

    1. In primul caz, iese c e crocanta casa, si nu pizza, dar corect e sa scrii ca in al doilea caz, conform regulii de aranjare a adjectivelor. Gindeste-te si la: 1. Cizme pentru dame din piele de crocodil sau 2. Cizme (ce fel de?) din piele de crocodil (pentru cine?) pentru dame. A doua varianta varianta e preferabila, deoarece nu suparam „damele” spunindu-le ca ele sunt din piele de crocodil. 🙂

  5. Inca o greseala in text: buna-cuvinta in loc de buna- cuviinta. iata pasajul:
    Substantivele comune compuse dintr-un substantiv și un adjectiv care precedă sau urmează substantivul: bună-credință, bună-cuvință, argint-viu;

  6. Eu as propune ca toate limbile neolatine sa fie convertite in spaniola si, deocamdata, spaniola sa fie limba oficiala secundara, obligatorie din nastere. De fapt, as propune ca spaniola sa fie oficiala si obligatorie pe tot pamantul si singura limba internationala.

    1. Da, se poate scrie „m-a-ntors”.

      Primăvară,-ntâia oară roazele când înfloresc,
      C-un fir merse la-mpăratul grădinaru-mpărătesc,
      Care cu plăcere multă-n mâna sa cum l-a luat,
      Totodată fără veste la un deget l-a-nţepat
      Şi întâia sa plăcere ce asupra-i o avea
      I s-a-ntors în supărare, cu acel gust n-o privea;
      (Anton Pann)

      Cei vechi scriau, poate, „m-a’ntors”. Sau „m’a’ntors”:

      Tre’ să mai căutăm cum e cu „eliziunea față cu contracțiunea”…, cum de apostroful deveni cratimă…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.