Despartirea in silabe

Despartirea in silabe în limba româna

Când în limba româna un cuvânt nu se termină într-un rând, se vor trece în rândul următor numai silabele ( compuse din litere din alfabet) întregi.

Despartirea in silabe a unor cuvinte are scopuul de a pune in evidenta structura acelor cuvinte (in silabe) si in cazul poeziei metrica sa.

Despartirea in silabe se face cu ajutorul semnului ortografic numit cratima si are o anumita valoare stilistica: Ex. Im-be-ci-lu-le!

In Ortografia romana se pune mai mare importanta insa pe despartirea cuvintelor de la capat de rand care nu coincid intotdeauna cu despartirea in silabe a cuvintelor.

Despărțirea în silabe a cuvintelor sau silabisirea se face astfel:

a)            dacă vocala e urmată de o singură consoană, aceasta trece la silaba următoare: le-ge, o-ră;

b)           dintre două vocale succesive (în hiat), prima aparține silabei dinainte, a doua celei următoare: ce-re-a-le, lu-a; i și u semivocale, între două vocale, trec la silaba următoare: ba-ia, no-uă;

c)            dacă vocala e urmată de două sau mai multe consoane, prima consoană aparține silabei dinainte, cealaltă – sau celelate – silabei următoare (excepțiile se vor vedea mai jos): ac-ti, as-tăzi, mul-te, os-cior, as-pru, con-tra, mon-stru;

d)           când prima consoană este b, c, d, f, g, h, p, t, v, iar a doua este l sau r, amândouă consoanele trec la silaba următoare: a-bre-vi-a, a-cru, co-dru, a-fla, a-gro-nom, si-hlă, su-plu, a-tlet, li-tru, de-vre-me;

e)            grupurile ct, cț și pt, pț precedate de consoane se despart: onc-tu-os, punc-taj, func-ți-e, sanc-ți-u-ne, somp-tu-os, pre-emp-ți-u-ne;

f)             cuvântul jertfă se desparte jert-fă;

g)            la cuvintele compuse (din doua sau mai multe litere din alfabet – limba romana) și la cele derivate cu prefixe, precum și la unele derivate cu sufixe (derivate de la teme terminate în grupuri consonantice cu sufixe care încep cu o consoană), despărțirea în silabe se face, de preferință, ținându-se seama de părțile componente, atunci când cuvântul e analizabil: de-spre (nu des-pre), drept-unghi (nu drep-tunghi), in-egal (nu i-negal), ne-stabil (nu nes-tabil), sub-linia (nu su-blinia), vârst-nic (nu vâr-stinc).

 

169 de comentarii la „Despartirea in silabe”

  1. Salut!
    Va rog sa-mi spuneti ce semnifica punctele folosite la reprezentarea grafica a despartirii cuvintelor in silabe. Am vazut pe caietul copilului meu (clasa I) ca au lucrat in clasa si am inteles urmatoarele: o linie lunga reprezinta propozitia; cu linii mai mici sunt repr. cuvintele, iar cu alte liniute si mai mici sunt repr. silabele. Sub acestea (silabe) sunt niste puncte. M-am gandit ca sunt sunetele, dar nu mi-a iesit la numaratoare. Nici vocale nu sunt. Va rog sa ma lamuriti dvs. Multumesc anticipat.

    1. Cred ca dupa cum urmeaza dar nu sunt sigur…
      arctic -> arc-tic
      astma -> ast-ma
      sandvis -> sand-vis

      Dar poate mai zic si altii ceva… nu vreau sa vorbesc ceva si sa duc oamenii in eroare…

    1. mai corect era : grupurile ct, …, pt.. se despart [ ex. func-ti-o-nar , noap-te]; in primul caz este precedat de consoana n , in cazul al doilea este precedat de vocala a

      1. exceptie : la sfarsitul cuvantului nu se despart grupurile ct….pt…[ caci nu contin o vocala care este obligatorie intr-o silaba ] ex. o-bi-ect , pro-iect

  2. Nu, Marinela, este scris corect. Acele grupuri se despart cand sunt precedate de consoane, adica atunci cand in fata lor este pozitionata o consoana. 🙂

      1. „O-bi-e-ct” nu se poate deoarece consoanele nu formeaza singure vocale. Conform Doom 2, corect este „o-biect”. Iar „din-tr-un” are doua silabe: „din” si „tr-un”. 🙂

  3. Buna seara, va rog sa ma ajutati cu despartirea in silabe pentru: elevi, elevii, lei, leii, brazi, brazii, pitici, piticii, oameni, oamenii. Multumesc

        1. Nu este vorba despre o despartire la sfarsit de rand, ci de despartirea cuvantului in sine. Orice cuvant este format din silabe care se pot desparti.

  4. Mesaj catre Web. Admin
    Cred ca ar fi trebuit tratata si despartirea in silabe a numelor proprii. Stiu ca nu se permite. De asemenea, cred ca si despartirea prenumelui de nume, la sfarsitul frazei, este de evitat.
    Nu este cazul in acest context, dar care este parerea voastra in cazul separarii, tot la sfasitul frazei, a unitatilor de masura, de cifrele pe care le definesc. La fel, cred ca trebuie evitat, adica Enter in fata cifrei si nu intre cifra si unitatea de masura

  5. Nu sunt sigur dar am sa incerc sa te ajut eu…
    intamplari – in-tam-pla-ri
    Roxana – Ro-za-na
    Bunici – bu-ni-ci
    inot – in-not
    ieri – ie-ri
    echipament – e-chi-pa-me-nt
    energie – en-er-gi-e

    Posibil sa fie gresit cum am zis dar…am incercat macar. Pa

    1. Multumesc. Banuiesc ca tu in inteligenta ta nu ma poti ajuta cu niste raspunsuri mai pertinente. Eu macar incerc si unde gresesc corectez/modific incerc sa nu staruiesc in prostia mea dar se pare ca tu esti mai inteligent….

      Multumesc

  6. Buna seara.

    Am si eu o intrebare. Am gasit in cartea de romana a fetitei mele de clasa I cuvantul „pasionati” despartit in silabe „pa-si-o-nati”. Eu stiam ca se desparte „pa-sio-nati”. Ma poate ajuta cineva cu o parere avizata?

    Va multumesc

    1. Corect este !!!
      Nicoleta, acorda-ti o „pauza de studiu” pentru a-ti insusi mai bine regulile despartirii in silabe a cuvintelor limbii romane si poti reveni dupa aceea! In plus, poate studiezi si oleaca de ortografie: nu cumva trebuia sa lasi pauza dupa fiecare semn de punctuatie, oricare ar fi el (punct, virgula, doua puncte, etc.)?!

      1. P.S.: nu inteleg de ce lipseste din textul comentariului meu anterior chiar varianta corecta a despartirii in silabe, varianta pe care o scrisesem chiar in prima propozitie, adica „pa-si-o-nat(i)”…

    1. Ce-i asta, site-ul unei scoli ajutatoare???
      PAS-TE-LURI
      PAS-TEL
      Ce-o fi asa de greu? Sau asta-i site-ul unei scoli ajuutatoare si eu nu stiu?

  7. Substantivele „ciob” si „geam” sunt monosilabice iar celelalte se despart in silabe astfel: „gi-or-ge-ta” si respectiv „gin-gi-e”.

    1. In primul rind, nu inceperti a formula o intrebare folosind cuvintul OARE, in afara de cazul in care aveti 5 ani, mergeti la gradinita si/sau nu sinteti vorbitoare nativa a lb. romane. „Oare” in contextul de fata indica un bagaj de cunostinte generale (nu doar gramaticale) extrem de precar – stare de lucruri tradata imediat de alte 2 ipostaze. Prima: la sfirsitul oricarei intrebari (introduse sau nu de „oare”) se pune semnul intrebarii, care semn de punctuatie arata asa [?]. A doua este dezacordul verbal flagrant. Cuvintele se despart (in silabe), nu „se desparte”. SI mai e ceva: intre predicatul „se despart” si complementul direct, reprezentat de 3 cuvinte, nu se pun doua puncte [:]. Deci intrebarea dvs. trebuia sa sune asa: CUM SE DESPART IN SILABE CUVINTELE publicistic SI absolvent?
      A trecut un an de zile de la formularea intrebarii, timp suficient pt. a afla cum se despart in silabe aceste doua cuvinte.

  8. Buna ziua,

    Am si eu o intrebare, va rog: in cadrul cuvantului „beai” („a bea” la imperfect, persoana a 2-a singular) pe ce litera se pune accentul? Eu sunt de parere ca accentul se pune pe „a”, tocmai ca sa se accentueze faptul ca este la imperfect. Dar sunt persoane care sustin ca se pronunta cuvantul dintruna, fara a se pune nici un accent, adica sa se pronunte exact ca si cuvantul „beau”, doar ca e cu un „i” la sfarsit in loc de „u”. Va multumesc !

  9. Acele persoane au dreptate. De ce ar trebui sa accentuezi faptul ca e la imperfect? Nu mai are aceasta forma la alt timp, ca sa fie nevoie, eventual, sa se faca diferenta. Cred ca te referi la acel mod de pronuntare, „beeai”, pe care l-am auzit in unele regiuni ale tarii si care, dupa parerea mea, nu e corect.

  10. Imi poate explica cineva care este regula prin care CROAZIERA se desparte CROA-ZI-E-RA insa BEATITUDINE se desparte
    BE-A-TI-TU-DI-NE?

    In DOOM asa sunt despartite insa nu gasesc o explicatie.

    Va multumesc frumos!

  11. Nu va luati dupa regulile de despartire in silabe, in afara de cazul in cazul in care nu sinteti o vorbitoare nativa a lb. romane. Regulile se predau in scoala primara insa din experienta va spun ca degeaba se predau daca scoala si societatea nu reusesc sa-ti cultive simtul limbii si exercitiul vorbirii. Publicul de lb. romana, cel pe care-l vad pe Facebook si in Stirile de la ora 5, nu are are cultivat acest exercitiu al vorbirii ci dimpotriva, are un discurs ingalat si greoi. Exista un diftong in „croaziera”, dar nu si in „beatitudine”. Exemple de diftonguri: „iu” si „ea” din cuvintele Liviu Dragnea (LI-VIU DRAG-NEA) si Petre Daea (PE-TRE DA-EA). Insa in cuvintele Dimiu, Eftimiu si Gheorghu nu exista acest diftong „iu” – ele se despart in silabe asa: DI-MI-U; EF-TI-MI-U, GHEOR-GHI-U. Cum „descoperi” diftongurile si triftongurile? De unul singur, cu conditia ca sa nu fi trecut printr-o scoala primara din Teleorman (glumesc, scoli proaste sint cu miile in RO). Deci in LEAC (cuvint monosilabic) exista diftongul „ea”, ca si in „meleag” (me-leag), Tileagd (Ti-leagd, numele unei localitati), „beteag’ (be-teag), „briceag” (bri-ceag) „rea-vointa” (rea vo-in-ta). Dar atunci cind acest diftong „ea” nu exista, atunci cele doua vocale se despart: BE-A-TI-TU-DI-NE, CRE-A-TI-VI-TA-TE, ME-AN-DRE, STE-A-RI-NA (substanta chimica), LE-AN-DRU (numele unei plante), O-LE-A-GI-NOS (adjectiv), CRE-AN-TA (plural: CRE-AN-TE; termen bancar)..

Dă-i un răspuns lui Nicoleta Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.